În cupa văii sună a bronzuri, luminos,
Fraged alcool — o nouă dimineață,
Cărări aeriene — lungi fluiere de os
Abia le prinde-n văzu-i cu mătreață
Ehei, ce ospeție prelung se-ntemeia
Pe jertfele vânatului odată
Și-ntinsă pânza cerului plesnea
De zborul lui în două despicată.
Acum se stinge șoimul, dar simțurile-i treze
Aud prin noaptea ninsă de caiși
Cum ies din cuibul lunii să-l viseze
Stafiile de porumbei uciși.
vezi mai multe poezii de: Simona Noja-Nebyla
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.