SOLARIUL
Pe o plajă întinsă cu faţa la mare
Se află ridicat un cilindru de zid;
Nici un fel de ferestre înspre ţărm nu-l deschid,
Doar o poartă masivă, ferecată în fiare.
Insă el, zi şi noapte dă târcoale avid;
Să pătrundă-n incintă, nu mai are răbdare.
Nu îi pasă de valuri, dantelata chemare,
Nu îi pasă de soare, nu îi pasă de vid .
Fie scurmă canale în nisipul cel dur,
Fie fuge bezmetic căutând împrejur,
Fie urcă pereţii nalţi, de stâncă şi gips.
Într-o zi cei dinăuntru s-au îndurat şi-au deschis.
Stăteau toţi tolăniţi pe saltele cu şnur.
A stat şi el un timp ... până s-a sinucis.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.