Solitudine
(În onoarea lui Adrian Păunescu)
...
Nu există singurătate absolută.
Nu mai vine nimeni să te viziteze?
Te privește cerul, stele te salută.
Vântul mișcă frunze să te enerveze!
...
Nimeni nu mai vine pe la tine?
Ce prostii vorbești, habar n-ai ce spui,
Vine-o amintire. Oare pentru cine?
Ești parte din poveste, nu al nimănui.
...
Te simți abătut de singurătate?
Se-aude un zgomot de la o mașină,
Clopotul din turn, pentru cine bate?
Un câine din vecini începe să latre,
Printre nori pătrunde o rază de lumină.
Singurătatea, nu-ți poate fi deplină.
...
Singur nu poți fi de ești atent,
Îți vine deodată poftă de-o cafea
E cineva cu tine, permanent.
Fă-ți cafeaua aia, că-i amica ta!
Și nu te plânge, pentru că știi bine,
Nu ești singur, cât timp ești cu tine!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.