Sonet marin - Felix
Poezie adăugată de: Felix

    duminică, 23 august 2015

Oglindă albastră, sau zbucium intens,
Zâmbind prin dantele de val, sau ursuză,
O simți cum cunoașterii vii se refuză,
Sub straiul misterelor sale, imens.

Și vuietul tainic ne pare o scuză
Privind refractările ei fără sens,
Sau poate că-n vălul secretelor,dens,
Se simte ea însăși adesea confuză.

Abis de enigme țesute în larg,
Ne pare că-n urletul ei are ură
Când valuri în stâncile vieții se sparg;

Dar peste primejdii și-a lor mugitură
Se-nalță măreț al speranței catarg
Căci, Doamne, Tu zisu-i-ai: „Taci! Fără gură!”

Eforie Nord, 15 august 2015



vezi mai multe poezii de: Felix




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Sunt relativ nou pe „Poeții noștri” și am fost plăcut surprins să găsesc aici un interes real pentru poezie. Cel puțin la fel de plăcut am fost surprins și de atenția voastră, ca să nu zic copleșit de-a dreptul.
Am început să vă cunosc și vă simt aproape. Nu știu cât timp o să-mi permit să acord site-ului, dar mă simt minunat printre...prieteni și poezii.
Vă mulțumesc și pentru comentariile la acest sonet.
Altfel scrii când știi că ești citit. Și că ce scrii place. E un imbold. Sunteți minunați.
Felix (autor)
luni, 24 august 2015


ce frumos ai scris, îti închid versurile în inima mea...
Mari
luni, 24 august 2015


Îmi voi lua curând timp, cu mare plăcere, să-ţi citesc şi celelalte creaţii...
Remus Bajan
luni, 24 august 2015


Am vrut să aleg câteva versuri, care mi-au plăcut dar nu am reşit, toate sunt minunate!
balan
luni, 24 august 2015


imi patrunde in suflet.
Te imbratisez cu drag!
mirela
luni, 24 august 2015


poemul tău are multă esență. succes în continuare
yanna
luni, 24 august 2015


M-am retras din toate foile, siteurile, posturile. Aici nu știu cât voi mai fi. Dar cum m-am întâlnit 4 ani în urmă, dacă nu greșesc, cu primul tău sonet având atunci cel puțin o uimire, acea „cel puțin o uimire” plus o bucurie a reîntâlnirii cu un bun prieten vine de câte ori îți întâlnesc sonetele, dragă Felix. Știi că sonetul l-am descoperit prin sonetele tale. Aș vrea să-mi cer scuze de dispariția mea. Voi, dragii mei, n-aveți nici o vină. Salutări și mulțumiri adânci sorei Mihaela și fratelui Nelu. Domnul să te binecuvânteze!
bragagiu
luni, 24 august 2015


Excelent! Cat de bine ar fi sa scrii mai des, pentru ca scrii minunat! Finalul este extraordinar, dar toata poezia este de o finete deosebita!

Inca odata, tin sa-ti spun ca ma onoreaza comentariul tau de la poezia mea, atat de frumos pus in versuri!
andreionthepoetry
duminică, 23 august 2015


Nu pot spune decat ca este incantatoare!
oana
duminică, 23 august 2015


Superba poezie! Paralela mare-viaţă este armonios prezentată ,îmi place rima imbrăţişată tocmai pentru că este, de regulă, ocolită , existând teama reducerii muzicalitătii versurilor. La tine nu se întâmpla aşa ceva.

Felicitări !
Adina Speranta
duminică, 23 august 2015


Minunată !
mirimirela
duminică, 23 august 2015


Minunata!
Bine ati revenit pe site!
petrica_c
duminică, 23 august 2015