N-o să-ți cerșesc iubirea,te răsfață
Alt om.Din el să-ți iei agheasma.
În mine fără tine-i ceață
Și am pierdut din trandafiri mireasma .
Mă-ntreb,iubire,cum mi-ai luat
Privirea.Adevărul cum de-mi scapă?
Cum văd pe Alfa și Omega îmbinat
Și judec just,tot ce nedemn se-arată?
Aceasta-i a iubirii moștenire,oare
Așa este tabloul zugrăvit?
Să-și piardă toate din culoare
Să te transformi în oarecare-din iubit?
Dacă acesta-i e deznodământul...
Prefer să mă înghită azi pământul.
vezi mai multe poezii de: Gustavo El
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.