Sonetul credinței - Felix
Poezie adăugată de: Felix

    miercuri, 28 octombrie 2015

Prin vălul întrebărilor, confuz,
Pătrunde a cunoaşterii etravă
Icnind, nesăţioasă şi bolnavă,
Luptând cu al misterelor refuz.

Ţâşnind cu-a supoziţiilor lavă
Percepe limitarea ca abuz,
Şi-n ceaţa orizontului obtuz
Se-mbată de-a-ngânfării ei otravă.

Dar zarea are altă transparenţă,
Purtând al certitudinii trofeu
Sculptat de a luminii chintesenţă,

Când curgerea dintr-un divin nucleu
Ne umple de-o magnifică valenţă:
Credinţa neclintită-n Dumnezeu!

Simion FelixMarţian



vezi mai multe poezii de: Felix




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Minunata. Cam atat am avut de zis..
alice
joi, 29 octombrie 2015


Cata profunzime... cata delicatete, cat parfum...
nadira
joi, 29 octombrie 2015


frumos sonet!
danab
miercuri, 28 octombrie 2015


Superb, patrunzator si foarte bine directionat mesajul, spre un final care pune punctul pe "i". Ca de obicei, la mare inaltime!
andreionthepoetry
miercuri, 28 octombrie 2015


Da ,, foarte , foarte frumos. Ma bucur ca l-am citit.
stomff
miercuri, 28 octombrie 2015


Subscriu la comentariul lui Petrica!

Felicitari
rebeca
miercuri, 28 octombrie 2015


Era imposibil sa lipsiti domnule Felix de la tema saptamanii cu un sonet asa frumos.
petrica_c
miercuri, 28 octombrie 2015