Sonetul ultimei zăpezi.
...
Eu, nu mă mir dacă ninge,
Zăpada-i fireasca povară,
Ce-acoperă moartea de-afară
Și jarul din toamnă mi-l stinge.
...
Zăpezile vin înspre seară
Când timpul spre mine le-mpinge,
Eu nu am cu ce le învinge
Doar mă rog la cer să nu doară.
...
Și iarna asta-i ultimul act
Al vârstei mele, perenă,
Lipsită de milă și tact
S-așterne zăpada eternă
Aduceți drapelul în bernă
Căci eu, voi face infarct!
...
Ce vifor s-aude pe-afară!
Ce urlete s-aud din pădure!
Ce frig ar vrea să mă fure!
Cât poate pe om să îl doară!
Cât poate un om să îndure
Când soarta îi este povară!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.