Sonetul vremurilor noastre
...
Pe seama astei lumi, tu soartă te amuzi,
Într-un spectacol scris de linii între stele,
Dar plânsetul purtat de-aceste clipe grele,
O, soartă împietrită, nu vrei să le auzi!
...
Un vaiet este lumea, un strigăt de durere
Și ochii-atâtor oameni de lacrime sunt uzi,
Că solii tăi de moarte sunt atât de cruzi,
Să lupte pentru viață, lumea n-are putere!
...
Întoarce-te spre lume, întoarce-te cu bine,
O, soartă ce te-amuzi de-acolo, împiertrită,
Să spunem grozăvia, cuvintele-s puține
...
Și dacă lumea noastră acum e pedepsită
Unde este iertarea puterilor divine
Sau râdeți împreună, de lumea oropsită?
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.