Iată cum mă furişez eu la graniţa dintre stiluri!
(Ştiu: altădată flăcări vineţii mi-ar fi mângâiat inconştienţa)
De aici vă spun:-Unde să mai sângereze cenuşa asta
care ne visează, prieteni?
Am poruncit să mi se facă
Doi ochi de catifea pe pânză,
Din ea privirea ta să curgă
În râuri dormice de luptă.
Marea loveşte digul pe care în seara aceea
n-am avut curajul să mergem până la capăt. Piatra udă
luneca şi, la un pas de noi, era ruptă. Dacă eram neatenţi,
ne puteam prăbuşi în apa ce fierbea dedesubt.
În viaţă,
fii curajos,
nu fi fricos.
Descurcăreţ,
Crepuscul,
înserare, apus.
Se apropie
inevitabila pătrundere
Prea frumos
Pentru a nu fi cucerit,
Prea tânăr
Pentru a nu fi stăpânit,
Ia
mai
du-te
Pădurea cuvintelor
mă cheamă...
cu glas de strigoi,
cu glas de himeră.
E-n luptă Jeanne c-un portărel
Şi-i zice bardul Poză
Bancherului, cum ştie el,
Balada-i pentru-o roză