SPAIMA
În lumina incertă a ploilor
Ciobanii zgribuliţi stau pe vine;
Aşteaptă să vadă ce vine
Din vaga nebuloasă a văilor.
Deodată o vrajbă survine;
Parcă-i tumultul strigoilor,
Aud parcă urletul oilor
Şi cerul se acoperă bine.
Nelămuriţi ei sar în picioare,
Sar behăinde mioare,
Duduie de tropot pământul;
Unii peste alţii se năruie,
Larma se pierde dar stăruie ...
N-a fost nimic... era vântul.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.