Spectacolul lumii
...
Mult mă minunez adesea când văd tinerii de azi,
Mimând stângaci bărbăția să pară niște falnici brazi
Își poartă nădragii-n vine și cu pielea tatuată
Cată femela potrivită din soiul nou, siliconată!
...
Moda trece, moda vine, toate sunt cum au mai fost,
Trecutele sunt aceleași, dar găsesc mereu alt prost
Care le vede diferite și consideră că-s noi,
Că-i pentru sărman comoară ce-i pentru bogat gunoi!
...
Așa-i cu tinerii de azi ce cred că-s unici, neperechi,
Iar ce văd ei ca noutăți pentru cei bătrâni, sunt vechi,
Căci de vopsești o vechitură și-i umfli prețul de cost,
Oricâți proști ar fi purtat-o își va găsi mereu alt prost!
...
Până-n ziua-aceea-n care oricâtă vopsea i-ai pune
Nu va depăși aspectul celor mai uscate prune,
Chiar dacă odinioară era vestit fotomodel,
Azi nu-i mai ascunde anii stratul de fard și rimel!
...
Degeaba a fost frumoasă și tânără ca o silfidă,
Ce putea vâna bogații tomnatici și stafidiți,
Astăzi vede în oglindă doi ochi mici pe o stafidă
Și cearcăne mari ce pică pe pomeții scofâlciți!
...
Iar tinerii ce poartă azi nădragii sprijiniți pe vine
Și care se dau în stambă simțindu-se nemuritori,
Mâine vor fi bătrâneii ce se vor face de rușine,
Vrăjiți și ținuți în lesă de alte rânduri de putori!
...
Ăsta-i timpul, asta-i lumea, generații de bipezi
De masculi și de femele, din care dacă-i studiezi
Vei afla că-ntreaga lume este un imens saivan
Iar ce se vede-i o cortină ce acoperă un plan!
...
Și că totu-i un spectacol făcut să țin-o veșnicie
Iar omenirea-i o cireadă cu rolul de baterie
Pentru cei care pândesc slujind ochiul luciferic
Ce veghează-ntreaga lume și o ține-n întuneric!
...
Fudulie, frumusețe, n-au de fapt nicio valoare,
Farduri și nădragi pe vine, sunt nimicuri trecătoare,
Căci în cazna-i de-a părea omul comite nebunii,
Când se naște nu să pară, ci numai pentru a fi!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.