Speranța
...
Românii? ROMÂNII?? Nu vă puneți cu ei. Doar ei știu cât de greu li s-a format poporul, măsurând cu micrometrul, trasând cu creta și tăind cu toporul. Specialiștii lumii la absolut toate, experți în orice domeniu posibil, inventatorii datului din coate, poporul de necuprins, de neînvins, incomprehensibil. Dar, de sensibil, e sensibil, exact ca un popor normal (deși se crede special), suferă de e certat, se gudură de-i lăudat, respectă norma lui cea veche, pe cel slab îl copleșește, pe puternic lingușește, se descurcă, e abil, în lume n-are pereche, poate, puțin instabil. Nu-și face atașamente, nu vrea relații permanente, te poate trăda oricând nici nu ți-ar trece prin gând, românii sunt printre popoare, cele mai tari cozi de topoare, cum spuneam mai înainte, nu uita și ține minte, nu te pune cu românii, că sunt mai ceva ca hunii, însă unii sunt aparte, educați, cu maniere, să-i cunoști e o plăcere, cinstiți, de încredere și buni, iar ăștia cu siguranță pot însemna o speranță pentru că, nu sunt români.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.