Eu sunt o clipă în viața ta,o adiere care pleacă,
tu mă aștepţi, golind copacii,de lacrimi care colorează,
și viața asta colb de triste rătăciri, în urbea asta părăsită.
Îţi amintești de mine,în ceştile sparte, necitite niciodată,
pe mine alergând aiurea după timp,și rătăcind aiurea.
Iar plouă ,văd ,cotoceii speriaţi, plini de sperante in ghemuri,
singuratăţi ascunse în cimitire,uitate vremi în lămpile de noapte.
Eu mă ascund de vreme şi de noi, triste arcuiri de circ abstracte.
Eu sunt o clipă care cade din pahar,culori care au sânge,
tu eşti departe de mine şi de noi, nu pot a te atinge.
Speranţe care trec ,tăcute amăgiri,eu stau aici, şi tu nu şti.
iubirile au clipe care cad în van,speranțe răsturnate in ocean!
vezi mai multe poezii de: nicolae nistor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Am poposit şi eu puţin la tine pe pagină. Mi-a plăcut
Traian Onas
marți, 30 august 2016
Ai imagini tare frumoase în această poezie.
matilda
luni, 29 august 2016
Minunată poezia ta,
Cu mare plăcere te-am citit.
Anamaria
luni, 29 august 2016