Sperietura!
...
Se-aude-un pas încetișor,
Ceva se-atinge de frunziș,
Doi ochi răsar în lăstăriș
Și vin aproape de izvor!
...
Lovindu-se de pietriș
Stropi țâșnesc sclipind în zbor.
Se-apropie pășind ușor
Și soarbe din limpeziș,
...
Un pui de vulpe, însetat.
Cu părul neted și roșcat,
Își vede chipul și speriat,
Adulmecă în grabă vântul,
...
Doi stropi îl ating pe spate
Și atunci, speriat de moarte,
O zbughește-nfricoșat
De parcă n-atinge pământul!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.