Stau internată într-un salon de culoare albă,
Tipic,
Patul miroase a clor și dezinfectant,
Mă doare capul și sunt amețită
Pe cale să leșin pe holurile spitalului.
Perfuzia mi-a găurit câteva vene
Iar din ea cade câte-un strop
Să-mi reapre venele.
Toate asta îmi forțează gândurile sadice despre moarte.
Nu vreau nimic altceva decât să mă simt bine,
Să nu mă doară stomacul,
Să nu mă doară capul.
vezi mai multe poezii de: Cristina Gabriela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.