Spune-mi pãdure - Gheorghe Dragomir
Poezie adăugată de: Gheorghe Dragomir

    duminică, 26 ianuarie 2020

Spune-mi pădure

Eu n-am să dau pădurii gunoiul meu hibrid,
Nici gândul meu de moarte prea strâmb şi prea arid,
Dar o să-i dau căldura din ochi de cer vrăjit
Şi ploaia din privirea ce ieri m-a necăjit.

Să mă dezlegi pădure şi să mă ierți c-am pus
Pe flacăra uitării gunoaiele de sus,
Făcând un foc pe cer din viața ta furată
Crezând că n-o să mori, tu nu mori niciodată!

Din trupul tău bătrān tăiat-am primăveri
Şi iernile-am tăiat, nefericit şi ieri
Şi încă n-am ce face şi azi mai pun pe foc
O rază de speranță,un trunchi fără noroc.

Până când focul viu m-ă va cuprinde-n rai,
Spune-mi padure tu, nu suferi de-al tău trai?
Spune-mi pădure tu, cãnd mă vei judeca
Cu frunzele-ți căzute, când mă voi îneca?



vezi mai multe poezii de: Gheorghe Dragomir




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

o poezie frumoasa
dar sincer,cred ca la ultima strofa mai trebuia lucrata (e doar parerea mea!)
in schimb..mi-a placut poezia!
felicitari!

"padurea isi plange anotimpurile si copacii smulsi de la pieptul ei.."!
danab
duminică, 26 ianuarie 2020