Ieri, m-am întâlnit cu Moartea, o băbuță aiurită,
Ce-și uitase nu știu unde, coasa bine ascuțită.
A trecut pe lângă mine, m-a privit cu ochii răi
Și mi-a zis c-o voce tunet: -Ia ascultă-aicea băi!
Pe insula de gheaţă lipsită de suflare,
Cu stânci a’ căror piscuri străpung pe-alocuri norii,
Înlănţuind tristeţea, în sumbra condamnare,
Un rătăcit de suflet aşteaptă-ntruna zorii.