STAREA DE GRAȚIE
Et in Arcadia Ego!
Am strigat când, fără să-mi dau seama,
Zeul m-a lovit cu leuca,
Și am început să bâlbâi versuri cu rimă
De nu mă mai opream și nici a dormi nu puteam.
Eram asemeni Pythiei în grațiile lui Apollo
Când începea să bâlbâie, apucată de ergot find.
Nu degeaba, în Republica lui Platon, se spune
Că poeții nu erau ținuți la mare cinste.
Unii ba au exagerat că, draga doamne, erau ostracizați.
Dar nu acesta este adevărul,
Pentru că o cetate fără poeți,
E searbădă și fără miez.
Cine alții ar mai putea
Răsuci cuvintele ca pe firele de tort ,
Pentru a scoate adevărul la iveală
Precum apa din piatră seacă?
vezi mai multe poezii de: VLS
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.