Saisprezece ani, saisprezece stele, tot atâtea deziluzii
Mâine – nu mai am voie sa umblu hai-hui
Voi plânge dupa ani zece, când mâncam cruzii
Pepeni, când ma plimbam de mâna cu porunca nimanui.
Saisprezece ani, nici o lacrima dulce ca o turta
Fiecare cuvânt sobru, fiecare gest aritmetic calculat,
Nadragi lungi, încopciati cu arama pe burta,
Si nici un copil de vecin netesalat.
Nici o baie în pielea goala pusca la gârla,
Nici un gând la carabusi, sau la fata bolnava;
Sa ma usuc pe mal lunecos si umed, sopârla;
Sa fac poeme în iarba si-n tarâna jilava.
Câtiva prieteni vor aduce în loc de bomboane
Un sfat uzat, vor sedea la masa, vor vorbi nesiliti,
Vor fi palizi de inteligenta si de carte, ca niste lampioane
Saisprezece cicatrice, saisprezece ani de tâmpla lipiti.
vezi mai multe poezii de: Ştefan Baciu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.