E-atât de bine sa stai usor în zi. Sa cânti încet, sa nu auzi
Cum ierburi cresc, sa musti din traiul ca un mar
Sa mergi pe drumul neted lânga pomii uzi
Si sa visezi cu palma ratacita-n basme si în par.
Prin lanuri sa pasesti cu muntii – sal pe umeri
La gât, fâsii de zari sa-ti legi cravate,
Germanice balade sa scandezi, sa numeri
Fântânile de seceta si sete desertate.
Prin cucuruzi sa-ti legi deschise rani adânci
Cu frunze ude de scuipatul cald de îngeri
Sa treci prin santuri mici cu inima pe brânci
Sa râzi când sufletul îti spune: sângeri.
În seara sa te-afunzi cu parul netezit
De palma calma a curentelor de munte
Sa dormi cu capul pe nadir, cu talpile-n zenit
Si-apoi sa-ti scrii poemele tâsnind din frunte.
vezi mai multe poezii de: Ştefan Baciu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.