El n-ar dori să-l recunoască
Pe lume nimeni, niciodată,
Să poarte pururea o mască
Pe fața lui de chin brăzdată,
Să treacă nebăgat în seamă,
Ca și o umbră prin mulțime,
Ce nici să știe cum îl cheamă
Pe tristul făurar de rime..
Doar seara când, trudit de cale,
Se-ntoarce-n casa lui sihastră,
S-audă cântecele sale
Cântate de la vreo fereastră,
S-asculte dus și nici să-i vină
În minte cânturile-acele,
Să-i pară-o inimă străină
Că suferă și plânge-n ele..
vezi mai multe poezii de: Ştefan Octavian Iosif
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Am reușit să-l corectez, mă iertați. Mă interesează foarte mult poetul Ștefan Octavian Iosif nu doar pentru că e un poet român tradiționalist foarte talentat, ci și pentru că am impresia că, până la un punct, destinul său s-o repetat în destinul meu : https://yanush.wordpress.com/2022/08/10/ganduri-la-statuia-poetului-stefan-octavian-iosif/ (Am interferat cu el, la nivel existențial, dacă îmi permiteți această formulare.)
yanush
sâmbătă, 13 august 2022
Ar trebui corectat primul vers :
„El n-ar dori să-l recunoască”
Lipsește un „r”. Eu nu pot să corectez, din păcate.
yanush
sâmbătă, 13 august 2022