Ciobănașul - Ştefan Octavian Iosif
Adăugat de: Buzan-Cioltea Șerban

La curte vine-un ciobănaș
Când îi abate lui să joace,
Și mult e hoț și e poznaș,
Că e copil din munți și pace!

Sunt rupte bietele opinci,
Căciula lui în fund e spartă,
Dar el c-un pumn doboară cinci
De-i cată unul și-altul ceartă.

Și cum e scurt și îndesat,
Râd, dar se tem de el ficiorii,
Și parcă-i el mai mare-n sat,
Că joacă tot în fruntea horii.

El dă porunci la lăutari,
A lui e cea mai mândră fată,
La el se uită mici și mari,
Și-apoi acela-i joc o dată!

Acum o prinde frumușel,
Acum o lasă și-o îngână,
Și moare fata după el
Când o-nvârtete pe sub mână...

Iar când ceilalți se-ncurcă-n joc
Și-abia se-ndeamnă slab din gură,
Tot el aruncă, la noroc,
Cea mai frumoasă strigătură...



vezi mai multe poezii de: Ştefan Octavian Iosif




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.