Furtuna - Ştefan Octavian Iosif
Adăugat de: Buzan-Cioltea Șerban

A revenit albastrul mai!
Flori în grădină, flori pe plai
Și flori la pălărie!
Stau ca pe spini, stau ca pe foc!
E timpul numai bun de joc
Și bun de ștrengărie...

Grivei, tovarășul meu drag,
Nerăbdător așteaptă-n prag
S-azvârl în colț ghiozdanul...
I-e dor ca s-o pornim haihui:
Mă dau mai bine-n partea lui,
Că nu e mai tot anul!

O șterg de-acasă frumușel:
Grivei cu mine, eu cu el,
Și stau-n colb se-neacă...
Intrăm în codru, și Grivei
A-nnebunit de vesel ce-i:
Mă mușcă, sare, joacă...

Dă spaima-n vrăbii, latr-n vânt,
Își face mendrele; eu cânt,
Și codru lin răsună...
Pe sus trec leneș nouri grei -
Noi nici nu ne gândim la ei,
Și doar aduc furtună!

Abia o creangă s-a mișcat,
Și-n freamăt lung, neașteptat,
Lumina-n zări se stinge...
Un roi de frunze joacă-n drum -
Tot codrul e-n vârtej acum,
Și eu pornesc a plânge...

Alerg în jos, alerg în sus:
Am rătăcit, și urme nu-s
Oriîncotro m-aș duce!
Un fulger! - repede mă-nchin...
Ah, mii de duhuri negre vin
Și vor ca să m-apuce...

Cad în genunchi, prins de fior...
Răzbubuind din nor în nor,
Un trăsnet se descarcă!
Zic Tatăl Nostru, și Grivei
Se uită țintă-n ochii mei:
Și el se roagă parcă...

Dar iată! cât ne-am închinat,
Un colț de cer s-a luminat,
Și codru-i plin de soare...
Ieșim voioși la câmp deschis
Și-mi pare că a fost un vis
Furtuna trecătoare!...



vezi mai multe poezii de: Ştefan Octavian Iosif




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.