Un cântec - Ştefan Octavian Iosif
Adăugat de: Buzan-Cioltea Șerban

Aud un cântec. Vine de departe,
Adus în vântul serii, și mă cheamă...
Nu-i plâns de fluier, nu-i suspin
de aramă,
Nici glas de om... E dincolo de moarte...

Sunt alte lumi de care nu-mi dau samă,
Viază-n noi, trăiesc în altă parte?
Ah, nu-s iluzii, nu-s păreri deșarte!
E doina ta cea dulce, dulce mamă!...

E vocea ta... Mă strigă câteodată
De sus, de-acolo unde nu-i durere
Și unde toți ne-om întâlni odată...

- De ce se zbate pieptu-mi cu putere?...
Vai, ce-ntuneric s-a făcut deodată
În jurul meu, - ce groaznică tăcere!



vezi mai multe poezii de: Ştefan Octavian Iosif




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.