Ştefana Buzăului
De roşii cărnoase cu pieptu-ncărcat
Sub bluza de stambă c-un vrej strâns legat
Cu păru-mpletit în funii de ceapă
Prins într-un coc sub basmaua-nflorată
Ştefana Buzăului în câmp se arată
În sapă proptită, aşteaptă să vie
Şuvoiul de apă din munţi în câmpie
S-adape pământul setos al tarlalei
De morcovi şi varză de toamnă târzie
Ştefana Buzăului stăpână-i pe glie
La fiece brazdă-i retează grumazul
Lăsând-o să soarbă râvnita licoare
Şi-apoi iarăşi capul pe trunchi îi lipeşte
Ca pruncul să crească şi să se facă mare
Ştefana Buzăului descântă ogorul
Prin şanţ ea păşeşte-n galoşi încălţată
Cu fusta cea largă la poale udată
Cu şorţul în care coltucul de pâine
Aşteaptă de el să-şi aducă aminte
Ştefana Buzăului munceşte pe rupte
E roaba Ta, Doamne, dar cât e de mândră!
Scânteie de soare când ciocârlia cântă
Născută-a fost să dea şi nu să primească
Nicicând n-a-nvăţat sufletul să-şi smerească
Ştefana Buzăului veşnic dansează!
Cu mintea-i semeaţă de delir umilită
Cu mâini noduroase şi faţa zbârcită
Îngropată-i – ca-n fine să se odihnească
În locul pe care-l făcu să rodească
Ştefana Buzăului – a mea rădăcină
vezi mai multe poezii de: ioana.belu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Bun venit!
Mari
marți, 05 ianuarie 2016
Destul de interesant debut va urez succes
traian
marți, 05 ianuarie 2016