Azi, toamna e stăpână peste timp,
Are întreg pământul la picioare,
În arămiu a îmbrăcat un anotimp
Și ploi de frunze scutură în soare.
Parfumul suav al nopților de vară
Dispare încet, seară de seară,
Iar prin cohortele de negri nori,
Trec triste și grăbite stoluri de cocori.
La ceasul zorilor de dimineață,
Iuziile pier, vin raze să ne aline,
Din vise ne trezim la viață,
Dând sens dorințelor divine.