Stele de mai
Eu nu mai pot trăi asemeni
Frumoaselor stele de mai
Ce plâng ca nişte candelabre
Ascunse-n cer în nopti de rai!
Azi nu mai sunt acelaşi suflet
Strâgând sub gene ploi cereşti
Când tu mă uiți ca pe o carte
Ce nu-ți doreşti s-o reciteşti !
Trăiesc din fiecare rază
Ce-n ochii tăi se risipeşte,
Acolo unde chipul meu
În valuri reci se oglindeşte.
Mă nasc din răsăritul dulce
Şi mă prefac în felinar,
Mă sting în urmă dimineții
Topindu-mă prin calendar.
Străbat cărările iubirii
Ca un parfum îndepărtat ...
Îl simți într-un boboc de floare
Ce-n palma ta l-ai aşezat!
vezi mai multe poezii de: Panait Gabriela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc mult,calde îmbrățişări din partea mea!
Panait Gabriela (autor)
vineri, 07 aprilie 2017
O iubire care a trecut... Trist fiindcă s-a stins, frumoasă a rămas amintirea ei! Mi-a ajuns la suflet poezia ta, Gabriela! Felicitări!
Ina M.
miercuri, 05 aprilie 2017