Traducere de Petru Dincă
O, visătoareo, spre-a plonja
În pur deliciu, volatil,
Învaţă, printr-un truc subtil
Să-mi ţii arípa-n mâna ta.
Răcoare de amurg te-nvinge
La fâlfâirea ei pe sus,
Prizonieru-i duh împinge
Întreaga zare spre apus.
Priveşte, tremură tot spaţiul
Precum un vast, nebun sărut
Ce nu-şi poate curma nesaţiul,
Al nimănui fiind născut.
Simţi paradisul cel sălbatic
Ca râsul fin, ascuns şi cald,
Curgând din gura ta noptatic
Până-n adâncu-acestui fald?
Iar sceptrul ţărmurilor zvelte
Roze-n amurgul calmei firi
E zbor închis ce-ai pus pecete
Pe-ale brăţării străluciri.
vezi mai multe poezii de: Stephane Mallarme
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu multă plăcere! Și eu vă mulțumesc pentru urări și vă doresc, de asemenea, La mulți ani!
Cu drag,
Petru Dincă
joi, 02 decembrie 2021
Mulțumesc pentru detalii, domnule Dincă!
La mulți ani de ziua României!
Adina Speranta
miercuri, 01 decembrie 2021
Cu plăcere, doamnă Adina! Poezia este una dintre cele mai frumoase, mai muzicale ale lui Mallarmé, care a dedicat-o fiicei sale Geneviève. Între cei doi a existat o profundă afecțiune.
Numai bine,
Petru Dincă
marți, 30 noiembrie 2021
Cât de frumoasă e poezia aceasta!!!
Mi-a încântat sufletul! Mulțumesc mult, domnule Dincă!
Adina Speranta
vineri, 26 noiembrie 2021