Ochi, lacuri cu beţia 'nălţării mele peste traducere de Şerban Foarţă Adăugat de: Gerra Orivera
Biet histrionul care eram, cu drept înalt
Penaj funingini joase de lămpi în orb tresalt,
Fereastră, -n zid de pânză, tăiat-am fără veste.
Limpid înot de gambe şi braţe maloneste
Răului Hamlet! apa cu fiecare salt
O despicam ca pentru a-mi face alt şi alt
Cavou, virgin să intru-n vreunul din aceste.
Rîs de cimbal de aur lovit cu pumnul brusc,
Surprinsă goliciunea-mi de soarele corusc
Adie pură dintre răcorile-i de nacră,
O, noapte-a pielii, rînced asupră-mi cum tresari,
Fără de-a şti, vai mie! că tot ce mă consacră
E fardu-mi şters de unda perfizilor gheţari.
vezi mai multe poezii de: Stephane Mallarme
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.