Ştii tu, oare, ce existǎ
Dincolo de ce vedem,
Forţând mintea, când insistǎ,
Sprijinitǎ de-un sistem?
Vezi un câine, mic sau mare,
Cum se uitǎ la un os,
Ştii tu, oare, ce gust are
Când se-apucǎ el de ros?
Ştiinţa ta e, prin urmare,
Doar o ştiinţǎ parţialǎ,
Ştii tu ce se-ntâmplǎ, oare,
Deşi ai atâta şcoalǎ?
Chiar de nu-nţelegem bine
Cum se-ntâmplǎ lângǎ noi,
Meritǎ eforturi pline,
Uneori, chiar de rǎzboi.
vezi mai multe poezii de: samoila