Îmi caut iar de vorbă cu tine
sau poate îmi caut de foame;
stomacul îmi digeră câteva cuvinte
înghițite o dată cu petalele de lalea
crescute din degete.
Stomacul meu ți-ar spune tot,
el nu ar minți, el doar vrea să mănânce;
stomacul meu e sincer
până la ultima bătaie de inimă
mâncată în foaia de ziar
în care ți-am adus lalele.
Stomacul mi-a mâncat şi creierul,
iar acum mi-e greață de ceea ce nu am gândit;
în stomac, creierul simte acum ecoul
ultimelor bătăi de inimă.
În stomac, creierul acum a înțeles ce e pacea.
Când te vâd mi se strânge stomacul
şi vomit iubire cu miros de lalele;
cred că sunt însărcinat cu tine.
vezi mai multe poezii de: maresalmusca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
să nu uit... a pățit-o și Vivian Lamarque :)
Adina Speranta
marți, 26 noiembrie 2019
gândesc cu jind la ceașca cuprinsă de caimac
și recunosc, e sigur, iubirea trece prin stomac :)
Adina Speranta
marți, 26 noiembrie 2019