Străin
...
În țara mea, printre români, străin
N-aș putea să spun că sunt român,
Cu românii n-am mai nimic comun,
Doar graiul ăsta dumnezeiesc, divin.
...
Graiu-n care Eminescu mi-a fost viu,
Iar fără Eminescu, aici ar fi pustiu,
Nu-mi pare rău că țara asta moare
Neamul ăsta tâmp nu merită ce are.
...
Neamul ăsta parcă-i blestemat,
Batjocorește mai tot ce i s-a dat
Batjocorind natura, graiul, țara,
Peste-o vreme și-aici va fi Sahara.
...
Nu mai am mult de stat, mai e puțin
Și voi pleca acolo de unde am venit
De voi fi-ntrebat cum m-am simțit,
Voi spune că exact ca un străin.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.