Străine copilandru - Ioan Silvan
Poezie adăugată de: Cercul de abur

    duminică, 30 iunie 2019

Străine copilandru



Mai am un timp să cuget îndelungata vreme
cu oasele aprinse de cât frecară drumul,
mai am un timp să surp, cetăţi ale minciunii,
să nivelez cărări spre căile genunii,

himera mi-e povară, dar nu o port în ochi,
mă duce însuşi visul pe drumul de argint
eu, dezminţind părerea pe care o susţin unii
că însumi prin visare realitatea mint,

mai pot un timp să spun de ce se toarce firul
scandalului ce suntem cuprinşi în da! şi nu!
de ce viaţa luptă-i, de ce încerc delirul,
de ce luptând cu sine-mi lovesc mereu în Tu?

Străine copiland, nu ochii tăi mă dor,
nu biciul mi-i sfâşie cu faţa stând în soare,
nu setea de cuvinte, nici gloria, mă doare,
ci timpul care trece păşind nemuritor

în timp ce eu, omida, târându-mi paşii uzi
mă caţăr de cuvinte să îmi înalţ făptura,
prin frunzele iubirii, cu vântul, ce prin duzi
se leagănă-n uimirea, ce şi-a pierdut măsura.



vezi mai multe poezii de: Cercul de abur




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.