Strălucirea
...
Te-ai născut pentru tine și-ai trăit pentru toți,
Strălucind fără loc într-o țară măruntă
Într-o țară străină, trasă de alții la sorți,
Ce-a avut pentru tine doar loc de mormânt!
...
Ursita ți-a fost muza cu chip de balaur,
Ești la fel de greu precum limba română
Prin care-ai creat eternul nostru tezaur,
Ce ne-a rămas cea mai prețioasă fântână!
...
Ai știut mai mult decât vom ști noi vreodată,
Pentru că te-ai născut mai înainte de vreme,
Ai trăit atât cât să treci cu mintea de soartă
Și eternitatea s-o închizi în poeme!
...
Plecând, ai rămas de-atunci al tuturor,
Al tuturor celor ce te privesc de jos,
Ce știu că ai trăit având un singur dor
Și te văd strălucind singur, maiestuos!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.