M-absoarbe umbra călătoare a păsării
sub înaltele punţi ale cerului.
E-atâta senin uneori, lângă noi
cât cerul nu poate cuprinde.
E-atâta miere revărsată-n flori
încât albinelor nu le foloseşte.
Festinul singurătăţii, nu-l simt
când scriu despre tine.
Nu simt iubire
când ochiul meu reînvaţă
să te vadă mereu altul-
centaur îndrăgostit.
Învăţ să mimez monologul
fântânii săpate adânc
în lanul ce fuge
departe de sat.
vezi mai multe poezii de: PASAT VIOLETA
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.