Nu
ne mai îmbracă
în zâmbetul
ei
ziua aceasta
doar
cântecul pietrei
răsună
mers descojit
până în inima secundei
dat
în labirintul
poeziei
stropi
de cuvinte
stropi
de iubire
pe palmele zilei
dată în floare
același
Cuvântul
rămâne
stropi
de iubire
picuri
de soare
apă
și mers
ziua această rotundă ne prinde
ne prinde pe brațe ca o chemare
veniți
la Mine
voi toți cei trudiți
și Eu
vă voi da odihnă
10:35 13-10-2015 Mănăștur- Cluj
vezi mai multe poezii de: Ioan Daniel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.