Stropul
...
Câte-n noi macină viața,
Gânduri duse pe furiș,
Ce le-ascunde dimineața
Ca umbra frunza-n luminiș!
...
Iar sufletele, câte poartă
Și regret, dar și tristețe,
Dar nu vor să se despartă
De-a vârstelor delicatețe!
...
Și timpul, cum ne grăbește,
Tic tac, tic tac, strigă ceasul,
Hai tinere, mai bărbătește,
Nu mai sta, grăbește pasul!
..
Asta este viața noastră,
Printre nori, un strop de soare
Pe-un petec de lumină-albastră,
Ca într-un pustiu, o floare!
...
Dar nu-i nicio istovire,
Nu este nici zădărnicie,
Că-n viață, stropul de iubire
Face cât o veșnicie!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.