Strugurii se-mbatǎ-n soare
Dormind pe frunze ruginii
În timp ce-n toamnele târzii
Greierii cântǎ la chitare.
Ciocârlia cântǎ, oare,
Dimineaţa când e rouǎ,
Strugurii se-mbatǎ-n soare,
Aducând o stare nouǎ.
Peste dealuri şi rǎzoare
Ploaia nopţii udǎ glia,
Pentru cǎ e sǎrbǎtoare
Fetele sǎrutǎ via,
Strugurii se-mbatǎ-n soare.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
stefan doroftei doimaneanu
Se vede cǎ eşti o fire poeticǎ şi un om de lume. Pǎstorel ( ca şi mine, de altfel, ) ar fi petrecut o searǎ cu tine la ,,Carul cu Bere”.
samoila
samoila (autor)
miercuri, 28 septembrie 2016
Adina Speranţa
Am încercat şi eu o formǎ de poezie uitatǎ de contemporani. Dacǎ ţi-a plǎcut, chiar şi atunci când place unui singur om, e un motiv de bucurie.
samoila
samoila (autor)
miercuri, 28 septembrie 2016
Păi cu gust de razahie, vinui dulce, te îmbie, să bei pahare o mie, şi să scri, ca să se ştie, că şi strugurii se-mbată, în toamnă măcar o dată! Măi să fie ! Frumoşi struguri, plăcute versuri cu aromă de vin proaspăt!
stefan doroftei doimaneanu
marți, 27 septembrie 2016
Un ceva , un rondelaș, aș gusta un struguraș...că mi-e poftă să-l zdrobesc , soarele când îl privesc...să mă-mbăt cu-a lui licoare , cum se-mbată el în soare :))
Cu draaag! :)
Adina Speranta
marți, 27 septembrie 2016