Când a alunecat Zveruța pe gresia udă,
când i-am auzit capul izbindu-se de ea,
am simțit că mor.
De ce să mi se fi întâmplat una ca asta?
Domnica plângea în baie cu ea,
iar eu îmi mușcam mâinile la locul faptei.
De ce? De ce?
Din cauza gândurilor rele ale amicilor?
Dar ele existau și înainte
– niciodată n-au avut loc de mine...
Pentru că nu eram destul de aproape de ea.
Eram aproape, dar nu știam că pe jos e ud...
Simțeam că mor, că s-a terminat, și fetele
s-au oprit din plâns și
ne-am dus pe țărm și Zveruța
a început să râdă.
________________________________
Apărută în volumul „Ștrumfii afară din fabrică (!)”, 2007
Apărută în „Jos masca, Marius Ianuș !” :
https://yanush.files.wordpress.com/2016/01/masca.pdf
Apărută în „Integrala Ianuș : Poezia” :
https://yanush.files.wordpress.com/2016/03/integrala-ianus-poezia.pdf
vezi mai multe poezii de: yanush
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.