Același soare vesel mă răsfață
Și-și prinde raza caldă-n părul meu,
Aceiași nori se-ntunecă la față
Și plouă așa cum a plouat mereu.
Aceeași mare blând se unduiește
Sau își aruncă valul înspumat,
Același codru azi mă răcorește
Și-aceiași munți mă cheamă neîncetat.
Același vânt șoptește la fereastră
Și-același parc m-așteaptă pe alei,
Același templu este casa noastră
Și-aceiași au rămas și ochii mei.
Aceiași oameni fac aceleași glume,
Căci mai nimic nu s-a schimbat defel,
Dar fără tine, mamă, astă lume,
Deși aceeași, nu mai e la fel.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.