Floarea,
Star de primǎvarǎ,
Zace singurǎ-mpietritǎ
Ca o iarnǎ
Crud-avarǎ
Cu fiinţa pustiitǎ.
Într-un mugure
Firav
Sunt trei frunze
Şifonate,
Zdrenţe rare de postav
Cu desene
Cadrilate.
Setea plinǎ, imuabilǎ,
Umple hǎul
Zilelor,
Goale ca o respectabilǎ
Lipsǎ a simţirilor
Iar lumina prǎfuitǎ
Din cotlonul viselor,
Patroneazǎ o ispitǎ
Proprie proscriselor.
În acest decor
Bigot
Numai Bebe* nu ezitǎ
Sǎ se scarpine
Pe bot
Cu-o plǎcere-acoperitǎ
De sublimul ce troneazǎ
Cu un aer contondent
Peste curtea ce înghite
Amintiri despre
Prezent.
*Bebe-un cǎţel simpatic
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.