Ce faci suflete pãgâne?
Umbli-n drum cum umblă hunii?
Noaptea vrea sã îți îngâne,
Patima deșertăciunii,
Eu te înțeleg mai bine,
Tot la fel am rătăcit,
Prin munți îmi beam din vine,
Câtă moarte-am pătimit..
Dar din vânt făcusem leac,
Frunzele le-mpãtuream,
Şi scrisoarea peste veac,
Dragostei i-o trimiteam.
Ori citea, ori nu citea,
Nu văd șansele-mpăcării...
Şi pictam cu mierea mea,
Toată gama-nsingurării.
Sunt un suflet insular,
Exilat în naufragiu...
Şi prin strigătul polar,
I-am pus inimii omagiu.
Cânt psaltiri în Lună plină
Și adorm pe fruntea căii,
N-am eu parte de lumină,
În lumină stau călăii.
vezi mai multe poezii de: Cornelia Cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.