Suflet pierdut
de Mihaela Ianculescu
Ce vrei iar iubire stinsă,
Ce mi-ai ars ființa-n rug?
Mi-ai lăsat doar amintirea
Printre urmele de scrum...
Te-am alungat de mii de ori
Până când n-a mai durut,
Însă locul gol din suflet
Nimeni nu l-a mai umplut!
Au zburat în iureș anii
Împletind soare și ploi
Pașii infiniți ai vremii
Anulând cuvântul ,,noi”.
Astăzi rar mai doare rana
Vâlvătăii din trecut,
Doar singurătatea plânge,
După sufletul pierdut...
Doamne mă îndrept spre Tine
Și Te-ntreb cu jale-n glas:
După-așa multă iubire
Cum, nimic, n-a mai rămas?
Nu vrei Tu să-mi dai alt suflet
Tot în viața de acum
Și să-mpărtășesc iubirea
Fără să o pierd pe drum?
Ce lecție neînvățată
Mi-e menit să-nvăț aici,
Vrei Tu, cupa suferinței,
De la mine să ridici??
Drepturi rez. de autor
vezi mai multe poezii de: Mihaela Ianculescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.