Sufletul
Frunzele tremură-n clipa mişcării,
florile-mi cresc cu blândeţea răbdării,
ochii primesc din lumina curată
viaţă, în trupul cel tânăr odată.
Sufletul casei, cu glastre la geam,
este un suflet cu leagăn pe ram,
leagănă inimi în hamacul iubirii,
scaldă săruturi în lumina trăirii.
Sufletul meu devine o mare,
lacrima lui e valul cu sare
ce strânge în braţe nisipuri fierbinţi
şi-adună din urmă, doar paşii cuminţi.
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.