De-mi eşti prieten
Cu-adevǎrat,
Mai bine, taci!
Şi nu mă cicăli!
De-mi eşti duşmanul
Declarat,
Aratǎ-mi-o direct,
N-o ocoli!
Aş şti cum să mă port
Cu tine
Când vorbele-ţi
Sunt şlefuite.
Nu m-aş văita,
Mă cunoşti bine,
Că nu suport aprecieri
Silite.
Dorindu-mi o pauzǎ
Şi eu,
Să scap de boalǎ
Şi de fricǎ,
Mi-aş trece timpul
Teleleu,
Pentru-o idee,
Cǎ nu stricǎ.
Şi când vorbesc
Vrute-nevrute
Sunt doar românul
Cu stǎri creştine
Absolute,
Ce face pe stǎpânul
Când trebuie
Sǎ se închine
Pe tǎcute.
vezi mai multe poezii de: samoila