Într-o cameră fără uși îmi caut nervos scăparea,
îmi caut propria mea persoană ascunsă în umbră.
Viața mea îmi va fi propria mea sentință, pe viață,
nici n-am simțit vreodată ce înseamnă Iubirea.
Sunt blocat într-o cameră gri cu o inimă de gheață
topit de lumina purității tale,mă topesc în gânduri.
Îmi dau seama ce dezamăgire ai în față și ce înduri,
ce păcat că pentru tine însemn doar o greșeală.
Forțată să dai ochii cu așa un animal sălbatic,
poate îs doar eu prea urât,un lucru atipic,
În contrast cu puritatea ta divină,angelică,
în contrast cu tine,o frumusețe zeiască.
Blocat pe veci în închisoarea mea de gheață,
încercând doar să te fac să mă iubești pe mine.
Ajung doar să mă rănească propria mea viață,
îmi pare rău că n-am să fiu niciodată pentru tine.
vezi mai multe poezii de: Achim Bogdan Alexandru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.