- Te-ai întrebat vreodată unde-i marea
Ce-și lasă valul să-ți atingă fruntea?
Nisipul ud ce-a descifrat ninsoarea
Îți poate spune care este puntea
Pe care-n zori o spală pescărușii
Cu aripile înmuiate-n ceară,
Când la tribord privesc spre soare mușii
Și văd cum se transformă ziua-n fiară,
În flacără ce îmblânzește valul.
Durerea apei tulburi e firească,
Când caută-n abisuri reci pluralul,
Iar marea vrea să se mărturisească.
- Nu mi-a lipsit nicicând albastrul mării
Cât ochii tăi m-au învelit în vrajă,
Sunt un răspuns la marginea-ntrebării
Şi paşii scriu poveşti pe-aceeași plajă
A unui început de poezie,
Cea mai frumoasă dintre cele scrise,
Promisiuni în nopţi de agonie,
Alunecări pe curbe interzise
Când îmi inunzi nebun de pasiune
Cu valuri de plăcere delta verde,
Iar marea lângă ţărm, o rugăciune
Şopteşte şi-n povestea mea se pierde.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
mulțumim frumos, danab...
nutzu (autor)
luni, 19 iunie 2017