trei, sunt şapte – lungi şi late
sunt ehei şi cu ochii tăi
oricâte oraşele în care trăiesc ochii mei
sufletul şi zilele – departe, aproape
ca un prag de care nu poţi să uiţi
sunt apoi, sunt atunci
zări, bătăi de inimă ce leagă
clipă de clipă, an de an
sunt visele, visurile ce merg
cineva s-ar mira – n-a întâlnit niciodată vis
priveşte-l: un fel de plop idee vine spre tine
din lumea-i de dincolo de timp
până deschizi sufletul
sau inima: cine eşti? va întreba
dus e, nu mai e când,
urmele toate au luat strângătorii de urme
sunt şapte, şase, trei..
orele de vară, iară
pe un bob de zâmbet şi o filă suflet
am lăsat-o să treacă acă
muşca din umărul meu de umbră
din tâmplă şi călcâi
ca un îndrăgostit prea îndrăgostit
acarul minutelor fără grabă
salută versul ei iară
ridică urma de ieri – o dor picioarele
ca un copil se strânge la inimă
iar el, scrisul de visător,
cum un tei visător
închide ochii puţin
şi spune: zâmbiţi – a trecut…
–
Copyright Mariana Fulger
vezi mai multe poezii de: mariana fulger
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.