Lumina sǎ o cǎutǎm
În noi,
Cei care vieţuim aici,
Vioi.
Poeţii,
Care-au fost şi sunt
Sǎ-i dǎm citirii
Şi sǎ-i preţuim
Profund.
Soare-n fapte sǎ punem
Dacǎ
Vom înţelege bine
O lume tristǎ şi sǎracǎ
Ne-nţelegându-se pe sine.
O floare, un parfum suav,
Un picnic
Sub barazii-nalţi
Vor depǎrta ce este grav
Şi-atunci,
Simţi-vei cǎ tresalţi.
Cuvintele,
Cu grijǎ puse
În rânduri pline de înţeles,
Vor fi singurele lucruri
Juxtapuse
Omului lipsit
De interes.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.