Suntem seduși de nervul optic
Suntem seduși de nervul optic
La fel ca timpul secundar
Care din mersul lui haotic
Zidește-o casă sub umbrar.
Privindu-l mă întreb retoric
Pe marea mării de granit,
Suntem seduși de nervul optic
Ce rătăcește stingherit?
Hai vino, prinde-mă de mână
Și dă-mi din luna ta un dar
Că doar poema e stăpână
Pe timpul nostru secundar.
Mai rătăcește-te-n iluzii
Iubirea azi s-a pregătit
Să se hrănească cu aluzii
Din nervul nopții răzvrătit.
Altarul vieții plin de ape
Scurs în poeme drept hotar
Nuntește versul dus să scape
Iubirea ta, scut, stăvilar.
Dacă tu, nu te vei întoarce
Grădinile vor înverzi
Și-altarul visului, răscoace,
Clipa, când eu mă voi trezi.
Tu, dragul meu, citește-n stele
Și scrie iar iubirea mea
Că-n versul tău, urzesc cu ele,
Eternitatea; ca pe-o stea.
vezi mai multe poezii de: emaanastasia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Las un semn de trecere placuta si o urare calda de bun venit.
iuli.a
vineri, 23 septembrie 2016
Bine v-am găsit!
Mulțumesc de primirea făcută într-un mod frumos!
emaanastasia (autor)
vineri, 23 septembrie 2016
Un debut foarte frumos bine ai venit langa noi .
petrica_c
vineri, 23 septembrie 2016